Ieri a fost marea premiera a noului film Star Trek si sunt foarte dezamagit. Star Trek XI nu mai este Star Trek. Este un film de actiune in coaja universului lui Roddenbery.
Sa incepem cu romulanii de alaltaieri:
Iata romulanii de ieri. Acei romulani care ne plac:
Si, iata, si romulanul de azi. Adaugam putina poveste de calamitate si romulanul devine un "skinhead tatuat pe frunte".
Fiind caldut, vacanta si toate cele am decis sa iesim undeva in natura sa ne relaxam, sa mancam ceva bunatati prajite pe jar - adica sa ne simtim bine. Am ales ca destinatie Valea Draganului. O zona frumoasa, placuta. Am avut noroc ca suntem in pragul sarbatorilor si nu era multa lume. Nicidecum nu aveam nervi sa ascultam muzica din masina altora sau sa mirosim micii lor sau sa ne deranjeze timpanele cu tipete. Dar cum cocalarul nu e fudul destul daca nu isi lasa amprenta si nu e acolo si cand nu e prezent fizic.
Cam asa arata locul mai curat. Marele miracol era ca gunoiul adunat la un loc. Dar era destul si imprastiat peste tot. Poate daca ieseam la un BBQ pe o groapa de gunoi tot acolo eram. E oare asa greu sa aduni dupa tine si sa duci resturile cu tine?
Satenii au grija de satul lor, fiind o zona turistica. Totul e curat, amenajat. Plin de vilute de vacanta. Una mai de invidiat ca cealalta. Insa in afara satului nimeni nu mai are grija.
N-am mai stat in spital din clasa a 4-a. Nici atunci nu a fost placut. Acum ma intreb ce e mai rau spitalul sau inchisoarea?
Curatenie, este. Studente dragute, chiar multe. Vine, te consulta, stai de povesti, apoi vine alta, si tot asa. La un moment dat te saturi, din plin. Dupa toata armata de studente vine rezidenta. Asta era si mai draguta. :) Madamme Le Professeur .. o hoasca in toata regula.
Noroc mare pe capul meu ca sunt intr-un salon cu doar 2 paturi. Mosu' de langa mine are si radio si mai e si tacut. Problema e ca mosul a plecat acasa si am primit instant coleg nou. Vorbaret, hiperactiv. Intr-o jumate de ora mi-o vorbit gaura pe stomac. Omu' vorbeste si in somn. Nu are stare 15 secunde. Ce bine ca am instalat in neuroni protocolul de 'ignore'. E baiat de treaba, dar vorbareala e mai mult decat enervanta.
Mancarea. Ahhhh ... mancarea. Nu m-am putut abtine sa nu cer o explicatie stiintifica din punct de vedere nutritional la meniul ales. Evident nimeni nu a fost in stare sa-mi raspunda. Iata un pranz: ceva zeama cu o felie de morcov si un firicel de cartof sa ni zica omu' ca e numai apa fiarta. Asta inca era ok. Felul principal: o bucatica de carne de pui cu piure de cartof si .... compot de cirese. Acum ca orice om cu oarece priceperi culinare nu pot intelege combinatia asta. Ma depaseste. Explicatie stiintifica nu exista. Era sa uit, sare si piper numai la contrabanda, ca bucatareasa nu cunoaste aceste ingrediente. Nici nu ma mai asteptam din moment ce combina piure de cartof cu compot de cirese.
